sâmbătă, 15 martie 2014

Trebuie să...

Mi-am dat seama!În sfârşit...să mă ierte toată lumea pentru întârzierea mea.

 Da,măi! Uite:
Trebuie să îi iubeşti pe cei ce-ţi sunt aproape...
Trebuie să fii amabil şi să întorci celălalt obraz ori de câte ori eşti insultat...
Trebuie să înveţi faptul că nimeni nu este perfect...inclusiv TU..
Trebuia să observi deja că fetele cu sânii mici şi anorexice (adică slabe cum spun ele,adică scheleţi ambulanţi,adică a-ţi înţeles voi) sunt frustrate de societate şi sunt isterice şi le văd pe celelalte fete(deobicei alea cu ţâţe mari,bineînţeles) mai urâte decât ele.Au impresia că societatea e împotriva lor,dar toate au dorinţa arzătoare să poarte push-up pân'la gât şi cu orice ocazia ar face rost de bani să-şi pună silicoane.După 18 ani.Prin ce metode numai ele ştiu.Aaa,să nu uităm!Ele sunt nişte dive şi nişte feministe convinse(=prin definiţie asta înseamă sugătoare de bani şi totodată şi cele ce înjosesc bărbatul făcându-l sclav sau egal cu ele cică)...

Oameni buni, totuşi, tot nu suntem nevoiţi să fim toleranţi cu scândurile.Au aşchii,ştiaţi?
Mai trebuie să ştim că deobicei cu cât este mai plictisită de viaţa o piţipoancă din aia,pe atât de imbecilă este încât devine invidiosă pe viaţa ta şi mereu îşi va dori s-o aibe.
Totodată,este important să ţii minte că lumea iubeşte în diferite feluri şi că există persoane cu un caracter puternic(nu şi amărui) care sunt mai rău ca o căpuşă pe spinarea ta şi deobicei te distrug.Eu zic că e bine să te împrieteneşti cu ei,altfel cred că o să ajungi la nebuni(sau te întorci,depinde).
Mai gândeşte-te înainte să vorbeşti...căci nimeni nu are voie să judece pe nimeni.Un singur dumnezeu,şi ăla dacă există,te va judeca.
Plus că trebuie să afli de la mine că societatea naşte ură.Ignoranţa este întreţinută, la foc mic de către frică,iar ura şi invidia rezultă din cele două.
Reflectă mai întâi dacă eşti în măsură şi dacă eşti moral şi debea dupaia te bagi în viaţa mea!
Dacă nu,vorba românului : de ce dracu' te f**e grija?!






























Îmi cer scuze pentru agresivitatea limbajului...
Bonus pentru fanii mei: 
"Scrisoare către cei ce nu cred în mine...

       Scriu acestă "scrisoare" către cei ce nu cred în mine.Îmi pare rău.Eu cred în mine.Şi cred mai mult ca oricând atunci când vă dau motive să nu credeţi.Nu sunt slabă.Niciodată n-am fost şi nici nu voi fi.Îmi este alături orgoliul,pe care nu-l consider un defect,ce mă ţine tare.Singura dată când sunt nesigură pe mine  este atunci când sunt pusă în faţa sentimentelor mele.Da!Atunci mă cred slabă.Şi mi-e milă de mine văzându-mă cum mă îndepărtez de raţiune şi mă las pradă atât de uşor iubirii.Mă face fericită,nu sunt o tristă,nu sunt singuratică şi nici melancolică,dar mă face să fiu marioneta ei.Sunt "goală" în faţa iubirii şi fără apărare.Dar la fel de slabă sunt şi în faţa urii!Şi o las să se manifeste clar şi liber.De ce?Căci nu mă voi lăsa călcată în picioare de nimeni.Este prea scurtă viaţa pentru aşa ceva, şi cu atât mai puţin de nişte persoane invidioase care vor să decad şi să-mi dispară calitaţile care lor le lipsesc cu desăvârşire.

        Îmi voi trăi viaţa aşa cum doresc eu.Voi fi cine voi dori eu să fiu.Că voi consideraţi că îmi dezvolt doar laturile rele ale personalităţii,sincer nu-mi pasă.Nu pot avea încredere în persoane care se înşeală,în oameni care se îndoiesc până şi de persoana propie.Nimeni nu mă va obliga să fiu altcineva faţă de cine sunt defapt.Nu sunt perfectă,dar perfecţiunea mea din ochii voştri vă lasă aşa un gust amar încât vă devin antipatică.Să mă iertaţi pentru asta.Ironia şi cinismul meu exacerbant de neînţeles vă va face să mă urâţi.N-aveţi de cât!Eu nu mă voi obosi niciodată să vă schimb.Îmi sunteţi pe plac aşa slabi.Dar cine sunt eu să vă dau lecţii sau sfaturi?Singurul sfat care l-aş da cu plăcere ar fi ca toată lumea să-şi vadă de viaţa ei şi să nu se mai bage în a altora,să se mai lumineze şi să raţioneze ca un om,nu ca un animal.Este absolut uimitor când oameni fără caracter se aliază mereu împotriva unei persoane diferite şi mult mai puternice decât ei.Ar mai fi multe de spus,dar mai citiţi şi printre rânduri.

      Ştiu că nu va citi defapt nimeni din persoanele către cine este adresată această "scrisoare",dar nu-mi pasă.Ei vor citi mesajul din ochii mei.Nu trebuie să citească atât.Acum închei.

Cu drag,
Eu persoana insuportabilă şi antipatică"


I'm a free soul!

duminică, 9 martie 2014

Cum arată...

Arată!

Cum arată o persoană matură?

Nu v-ați pus întrebarea asta?Eu sunt tare curioasă.Acea persoană care pare că a trăit mai mult decât o broască țestoasă și te sfătuiește.Care îți zice să nu faci ceva,că nu e bine,dar îți lasă în minte curiozitatea de a încerca neapărat.Sau chiar persoana care are o barbă luuuungă...și o răbdare la fel de mare să-ți asculte ție prostioarele  și să te mai învețe câte ceva.




Nu sunt fan persoanele astea,dar m-aș mândri dacă aș fi una.E greu.E dificil să fii tânăr,șugubeț(doamne,mă omoară cuvântul ăsta!!) și să-ți fie gândul numai la ce poți să mai faci cu persoana iubită...

DA!Asta-i!

Persoana iubită....e o cheie.O cheie către calea care te duce spre a fi un adult cu capul pe umeri și cu picioarele pe pământ.Te dă cu capul de toți pereții,te rănește,te ceartă,te face slab,te face mai puternic..totul este despre dragoste.Dragostea aia pură în care nimeni nu crede...decât voi...doi...împreună.O fi romantic.Dar aici cunoști realitatea.Aici te cunoști pe tine.Aici ți se oglindește personalitatea : prin gesturile,vorbele și glumele,furate de la tine,pe care le face...
Și prima dragoste construită de voi...doi...primul sărut,prima strângere de mână sinceră,prima noapte de dragoste,prima ceartă...poate chiar și prima despărțire...prima dulce împăcare,prima ceartă cu părinți și prima...dată când inima bate în scopul real pentru care ea a fost făcută.Câte prime dăți, nu?

Oare am dreptate?
Am nevoie de măcar o părere pro sau contra...



Simte..!

duminică, 2 martie 2014

Hmmm...

Din nou.

Din nou mă aflu în fața unei mari foi albe.De ce?


Pentru că vreau să mă descarc și pentru că vreau să spun tot ce am pe suflet...
Am simțit ceva frumos aseară.Ceva ce nu simți prea des.Adică dragoste și protecție.Acele brațe puternice care te pot mângâia ușor,dar și care te pot proteja.Ceva sublim.Ceva de care să ți se facă dor.
M-am reîndrăgostit.
Și cum să nu te îndrăgostești de un parfum inconfundabil.Și de sclipirea ochilor lui când îți vede corpul unduindu-se cu o mișcare senzuală.Dar mai ales de pielea fină ce o lași să se atingă de a ta.De buzele lipicioase la un sărut pasional de al tău.



Dar deobicei mereu trebuie să existe un motiv să fii supărat.Să ți se pară viața de tot căcatul.
Din păcate.


Vreau să fiu fericită.Să stau cu el până la adânci bătrâneți.Undeva departe.FOOOARTE departe.Mi-e dor să fiu liberă.Vreau să fiu cu el și atât,fără nimeni altcineva.Ca să știu că va fi pentru totdeauna lângă mine.Să nu-mi fie inima goală și să nu mă mai simt tristă,singură.

Îl iubesc enorm.
Oare știe el asta?
Oare interesează pe cineva asta?
Oare o să dureze mai mult de 3 ani și o zi?





duminică, 16 februarie 2014

Pur și simplu lacrimi...

Când auziți de cuvântul suferință,la ce vă gândiți?

Eu mă gândesc la ce mi-a fost dat să trăiesc în ultimul timp.Adică lacrimi peste lacrimi,dureri crunte ale sufletului împletite cu distreț,dezamăgire și regina indiferență.
Toate pentru un compromis prostesc...pentru bunăvoință...pentru că iubesc.M-am săturat.Nu vreau să-l pedepsesc,nu vreau să mai fiu eu cea care e nevoită să mai spună cuvinte rele...dar ceva de acolo din interior mă face să vreau să-l fac să sufere la fel de tare ca și mine.

Sunt disperată.


Vreau pe cineva care să mă înțeleagă.


Vreau iubire.NU!Iubirea noastră nu s-a terminat.Eu încă îl mai vreau.Eu încă îl mai iubesc.Dacă fac greșeală să intre al treilea?Dacă fac greșeala să mă despart de el?Eu nu pot fără el...eu încerc să fiu recunoscătoare...offff....

NU!NU!NU!

Luptă grea se dă în mine....nu mai vreau....nu mai pot...

miercuri, 12 februarie 2014

Gânduri..

Gata și cu vacanța asta!
Ciudat...a fost odihnitoare...mai ales pentru mintea mea care mereu tot alearga după idei noi.

Acum mintea îmi zboară..visez că încă mai am voie.Visez la o călătorie departe de griji și stress,cu avionul,la cel puțin 4000 km depărtare..

Mintea asta încăpățânată.Până nu se hrănește cu visuri din astea nu se simte motivată deloc.Las' că vine ea vara.Jur că o să mă bucur de ea din plin!Să ating nisipul fin...apa mării să mă ude pe tot trupul și soarele să mă iubească cu razele sale tot arzătoare! 

Ahh...romantic...Valentine's Day!
LOVE HARD!


joi, 9 ianuarie 2014

Timpul schimbă

Pfoooai...ce mai trece timpul!Trece,trece...ce să facă...doar n-o să stea în loc.Îmi place.Nu ştiu de ce..

Încă nu ştiu nici măcar de ce stau şi scriu,şi inevitabil vorbesc singură.E bine.M-am schimbat.Am 18 ani.Mă simt matură.Nu ştiu exact de ce,probabil din cauza responsabilităţii care mi-o asum în continuare.Mi-aş dori ca această responsabilitate să fie ceva bun,să fac ceva din ea,s-o dezvolt,să văd cum mă ridic şi mă autodezvolt.Aştept.


Şi să înceapă schimbarea.Să înceapă transformarea.O simt şi o vreau căci asta sunt eu.Sunt persoana care doreşte schimbare dar şi comfort totodata.Mă bucur.Mă preocup de mine.Îmi pasă de mine.Şi de ce face parte din mine.Iubirea.
Mă iubesc.











Oare se observă că sunt o persoană meticuloasă?Ce ar fi lumea fără toate detaliile astea minunate?Mai sunt şi perfecţionistă.Perfect.

joi, 5 septembrie 2013

"Scrisoare"

Scrisoare către cei ce nu cred în mine...

       Scriu acestă "scrisoare" către cei ce nu cred în mine.Îmi pare rău.Eu cred în mine.Şi cred mai mult ca oricând atunci când vă dau motive să nu credeţi.Nu sunt slabă.Niciodată n-am fost şi nici nu voi fi.Îmi este alături orgoliul,pe care nu-l consider un defect,ce mă ţine tare.Singura dată când sunt nesigură pe mine  este atunci când sunt pusă în faţa sentimentelor mele.Da!Atunci mă cred slabă.Şi mi-e milă de mine văzându-mă cum mă îndepărtez de raţiune şi mă las pradă atât de uşor iubirii.Mă face fericită,nu sunt o tristă,nu sunt singuratică şi nici melancolică,dar mă face să fiu marioneta ei.Sunt "goală" în faţa iubirii şi fără apărare.Dar la fel de slabă sunt şi în faţa urii!Şi o las să se manifeste clar şi liber.De ce?Căci nu mă voi lăsa călcată în picioare de nimeni.Este prea scurtă viaţa pentru aşa ceva, şi cu atât mai puţin de nişte persoane invidioase care vor să decad şi să-mi dispară calitaţile care lor le lipsesc cu desăvârşire.

        Îmi voi trăi viaţa aşa cum doresc eu.Voi fi cine voi dori eu să fiu.Că voi consideraţi că îmi dezvolt doar laturile rele ale personalităţii,sincer nu-mi pasă.Nu pot avea încredere în persoane care se înşeală,în oameni care se îndoiesc până şi de persoana propie.Nimeni nu mă va obliga să fiu altcineva faţă de cine sunt defapt.Nu sunt perfectă,dar perfecţiunea mea din ochii voştri vă lasă aşa un gust amar încât vă devin antipatică.Să mă iertaţi pentru asta.Ironia şi cinismul meu exacerbant de neînţeles vă va face să mă urâţi.N-aveţi de cât!Eu nu mă voi obosi niciodată să vă schimb.Îmi sunteţi pe plac aşa slabi.Dar cine sunt eu să vă dau lecţii sau sfaturi?Singurul sfat care l-aş da cu plăcere ar fi ca toată lumea să-şi vadă de viaţa ei şi să nu se mai bage în a altora,să se mai lumineze şi să raţioneze ca un om,nu ca un animal.Este absolut uimitor când oameni fără caracter se aliază mereu împotriva unei persoane diferite şi mult mai puternice decât ei.Ar mai fi multe de spus,dar mai citiţi şi printre rânduri.

      Ştiu că nu va citi defapt nimeni din persoanele către cine este adresată această "scrisoare",dar nu-mi pasă.Ei vor citi mesajul din ochii mei.Nu trebuie să citească atât.Acum închei.

Cu drag,Eu
persoana insuportabilă şi antipatică